#bloggersgetsocial, #thatsdarling, #theblogissue, Blogger, BloggerLife, Bloggerlife, Bloggersgetsocial, EU, Happy new year, LifeBlogging, PersonalBlogging, Romania2017, TravelBlogging

In tren

Eram într-un tren din ăla comunist cu scaune tapițate cu un soi de material de origine îndoielnică. Mirosea a pișat, de la “toaleta” care era in proximitatea vagonului, amestecat cu frig.

Vis-à-vis de mine era o tânara, care aveam să aflu ulterior, era din Cehia. Era frumoasă. Mi-a spus că visa sa devină actrită și i s-a spus că seamănă cu Eva Green.

Ușa vagonului se deschide brusc și o doamnă cu niște fuste (multiple), colorate si un păr negru, lucios, dat din abundentă cu ulei, își ridică fustele(toate) și strigă răspicat înspre mine: Fă! Blonda! Ia vezi, uită-te tu un pic, cred am o infectie urinara!

M-a copleșit un val imens de rușine. Mă făcusem grena, îmi simțeam obrajii arzând și am început să bâigui ceva: “Umm, nu doamnă, nu se uită nimeni. Mergeți la un medic.” “Ce-ai fă, ești colerică?” Mi- a răspuns ca și cum eram nebună.

A plecat trântind neceremonios ușa șubreda a vagonului, înjurând, cu multe acuze de pudebonderie.

Dincolo de scuzele de rigoare si amabilități, inevitabil, am inceput să povestim despre diferente culturale cu Biljana. Așa o chema pe ea. Cred că încercam să mă scuz pentru comportamentul prea puțin delicat al con- naționalei mele.

Am deviat de la țigancă și m-am auzit confesându-i o poveste, destul de intimă.Biljana era intrigată de religiozitatea evidentă a românilor și mai ales, de făcutul crucii in mod automat al majorității când treceam pe lângă biserici. E drept, la fiecare câțiva kilometri, se mai ițea câte un lacaș sfânt și puteai să observi cum, cu gesturi aproape robotice, toți pasagerii, fără excepție, își făceau câte o cruce largă, plină de evlavie.

Povestea era despre cum am ajuns eu în fața bisericii unde mă duceam fără religiozitate odată pe an, de Paște. Fix, vorba aia, din an în Paște. Cum am vrut să intru, dar un gând m-a reținut: nu aveam capul acoperit, cum e creștinește și nu se cuvine să intru, după cum se știe, femeile in religia creștin ortodoxă nu au voie sa între în biserică cu capul descoperit. Gândul asta ridicol m-a frapat. A fost incredibil de scurt, un flash, dar a venit așa fulgerător și neașteptat încât m-a lovit unde mă durea cel mai tare. Iată-mă, 30 de ani mai târziu, complet “eliberată” de dogma ortodoxa sau orice tip de religie, in general, după discuții intense și convingeri anti biserică și religie, in fața unei dileme pe care nu mi-aș fi închipuit că o pot trăi, sigură pe convingerile mele și valorile după care imi duc traiul, stând in fața acestei vechi biserici care m-a transformat instant in fetița de 8 ani, căreia i s-a făcut teamă, frică aș putea spune, de repercusiunile ce s-ar putea abate asupra mea, dacă încalc regula sfântă.

In seara aia am visat că ajunsesem in Iad.

Încurcate sunt căile Domnului.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s