PersonalBlogging

La spovedanie

Poalele popii erau de un negru lucios, păreau nespălate de multă vreme. Ma întrebam câți păcătoși au văzut asta si s- au aruncat cu fervoare sub vesmantul sfânt sperând la absolvirea absoluta a păcatelor. Intrasem in biserica atrasa de aura Misterioasa a cupolei de aur, corul bisericesc pe fundal intona niște lucruri groaznice, extrem de descriptive despre decapitarea unui păcătos din vremuri de mult apuse, căruia i s- a dus buhul, iată, a rămas in memoria enoriașilor ca un exemplu de “așa nu”.

– si, ai păcătuit? M- a întrebat fără nici o introducere. – am păcătuit părinte. Si o voi mai face. Care- i șmecheria cu crucile de aur? Il întreb cu onestitate. V- ați uitat la multe videoclipuri hip- hop?

Blocat o secunda, nu se aștepta la atâta lipsa de smerenie pesemne, a ignorat întrebarea si a continuat. – Si, in ce fel ai păcătuit? – Pai, in limitele normalului.Astepta detalii, oare?

Substanțele incepeau sa își facă efectul si de sub roba impunătoare de aur incepeau sa iasă pisici, mici, mici, mici…

Pisicile avea la gât si ele multe cruci care se bălăngăneau incet in ritmul de mers al pisicilor. Păreau din filmul acela cu Cleopatra. – Ai preacurvit? Întreabă popa neceremonios, de data asta. – Da, părinte! Am intonat cu convingere si un pic cam tare cred. Pisicile incepeau sa iasă din ce in ce mai multe de sub poalele popii. Aww , ce drăguțe sunt. – pot sa iau si eu o pisica? Aveți foarte multe si cu siguranța ca vreți sa mai dați din ele.

Nu cred ca m- a auzit. Oi fi întrebat cu voce tare? – in ce fel ai preacurvit? Întreabă iritat de lipsa mea de cooperare. Cum vine asta prea curvit? Curvesti sau prea curvesti? Or fi existând grade de curvenie? -Ești măritată? -Doamne ferește! Îi răspund mândra ca de data asta am răspuns pe același ton. – Cu câți bărbați ai fost? Am început sa număr in gând dar nu imi era clar daca si Mihai intra in categoria de preacurvenie. – Părinte, nu înțeleg. – Cu câți te- ai culcat? Am început iarăși sa număr. – Dracu știe părinte, doar anul asta? Întreb din complezenta, oricum nu intenționam să îi zic. Popa, era clar, cam începea sa-si piardă răbdarea.

Pisicile care ieșiseră triumfătoare de sub poalele prea sfinte se imprastiasera prin biserica. Si altarul era plin de ele. Știam ca sunt si in altar din cauza crucilor care făceau un zgomot bizar, răsunător.

Pe unul dintre bocanci , începuse sa urce o furnică. Ce poetic, ma gândeam, in casa domnului sunt binevenite toate vietățile. Însă furnica așa nu părea așa prietenoasa. Am ridicat piciorul si l- am scuturat tare, sa scap de ea. Nu părea prea afectată si si- a continuat periplul pe bocanc.

De unde dracu’ o fi venind? Ma uit mai bine jos si descopăr o întreaga colonie. Așa s- o fi numind comunitatea furnicilor , colonie?

Erau ca de obicei foarte organizate si eu aveam rolul de a cara firimituri de cozonac, dintr- un punct foarte precis in altul. Am realizat imediat ca este foarte serios rolul acesta si m- am pus pe treaba. Nu aveam nici o urma de îndoiala, făceam parte din comunitate si ea ma acceptase.

Nu făceam o treaba prea grozavă, furnicile imi aruncau priviri dojenitoare. Mi- am amintit de poezia aceea cu greierele si furnica. Eram negreșit un greiere in toată schema asta. Adevarul e ca eram cam leneșă, meritam soarta greierului pana la urma. Săracele, munceau atât de mult pentru o felie de cozonac. As fi putut lesne sa le ajut doar cu un gest. Dar eram prea preocupata de altele.

Popa începuse sa își piardă răbdarea si mi- a zis, pur si simplu, ca ar fi mai bine sa plec. Dar, Părinte! (Cum te-oi fi adresând unui popa: Maria Ta?) Am început sa ma îndrept către amvon, pisicile păreau ca începuseră sa danseze si sunetul crucilor din aur ma chemau sa dansez cu ele pe un ritual magic, irezistibil.

Ajunsă in spațiul sacru si interzis muritorilor de rând, in altar, am găsit pisicile adunate intr- un cerc, parca erau intr- o ședința corporate si le mai lipsea o prezentare intr- un power point. Nu știu ce puneau ele la cale dar am decis sa ma alătur comitetului, pentru a lua parte la aceasta adunare importantă.

Dintr- o data am simțit ca plutesc, deși nu era clar daca pluteam de una singura sau Fețele bisericești au decis sa ma ridice in graba si sa ma scoată din biserica, am auzit ceva de diavol, însă muzica ritualului magic pisicesc era mult mai puternica decât vocile preoților siderați.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s