#bloggersgetsocial, #ontheblog, #thatsdarling, #theblogissue, Blogger, BloggerLife, Bloggerlife, Bloggersgetsocial, Brussels, Coronavirus, EU, Feminism, Isolation, LifeBlogging, PersonalBlogging, The future is now, TravelBlogging

Lockdown à la belgè

Am visat ca eram in anul 2020. Adică 2020 e oarecum ficțiune, da’ așa am visat.

Se făcea ca eram la Bruxelles (haha!), sa mă înțelegeți, acolo as fi ales eu in viitor sa trăiesc. Întrebându- ma, așa retoric, de ce am ales acest loc dintre atâtea altele, nu am știut sa imi răspund. Dar hei, visul e vis. Așa am visat.

Si cum viețuiam eu acolo, se făcea ca intr- o zi a venit o mare pandemie. Dar mare, zău. Așa de mare încât omenirea nu descoperise încă un vaccin pentru ea. Pentru pandemie. Si trebuia ca toată lumea sa stea închisă in casă – ca in vremea ciumei, așa ar fi zis tataie sau mamaie. Așa am visat, zău.

Se mai făcea că ciuma asta noua era peste tot. Ciuma, tot ciumă. Ce mai! bizară situație. Treceau așa saptamâni întregi si oamenii ieșeau din casa doar să cumpere merinde. Daca mai aveau bani, vă Imaginați că toată lumea fiind acasă, economia mondiala o luase razna. Îți jur, atât de real era visul. Si onest, nu era un vis din ăla in care stii ca visezi. Era cât se poate de verosimil.

Treceau așa saptamâni întregi. Și ce era foarte suprarealist in visul asta era că deși eu eram in Bruxelles, era vară. Adică saptamâni întregi de vară, fără sa plouă in Belgia. Visul e vis, știu. Dar uite, elementul ăsta m- a făcut sa ma îndoiesc de fantasmagoria asta utopică. Întodeauna mi- a plăcut ficțiunea, ce- i drept visul asta a depășit mai tot ce citisem. Pâna si Stephen King era un pic gelos ca nu își imaginase așa o nuvelă bună. Vedeți voi, in viitor, oamenii comunicau intr- un mod foarte ușor și chiar închiși fiind in propriile case se puteau teleporta cu mintea si apăreau ca niște holograme unii in casele altora.

O altă bizarerie era ca oamenii nu păreau așa speriați. Cel puțin in aparență.Unii pareau să celebreze viața, da, da cam patetic. Unii s- au întristat groaznic si s- au însingurat si mai mult decât înainte de venirea nenorocirii, alții se prefăceau ca nu se întâmpla nimic, unii s- au apucat de pictat, de cântat, de dansat … visul asta, va zic, părea atât de real. Ce mai, lumea o luase razna intr- o isterie colectivă. Colectiva doar psihologic, înțelegeți, ei nu aveau voie sa se mai îmbratiseze, să se apropie, să se strângă in grupuri mari. Imaginați- va doar o lume fără concerte. Sau ieșiri cu prietenii, sau băut o cafea la terasa de pe colț. Orice fel de întâlnire era interzisă. Si oamenii își împărtășeau toate descoperite astea noi despre viață prin niște holograme.

Așa am visat. Parol.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s