PersonalBlogging

Când străinul ești tu

Ți s- a întâmplat vreodată să îți vezi reflexia in vreo vitrină oarecare si sa nu te recunoști? Mergeam pe străzi necunoscute si ușor ostile, priveam cu mirare si curiozitatea obișnuita: cine sunt oamenii aceștia? Ce povesti uimitoare ascund ei? Care este ritualul lor zilnic? De ce sunt aici si nu in alta parte?

Am văzut o față intr- un geam. Cine o fi ea? M- am întrebat. Undeva, vag si de foarte departe îmi părea cunoscuta. Si totuși, nu o cunosteam. M- am oprit brusc si am mai privit odata. Să fiu sigura ca nu trec fără sa o salut. Gafe din astea fac mereu. Ea mă privea insistent si ceva m- a făcut să îi zâmbesc. Câteodată oamenii au nevoie de un zâmbet. E îndeajuns. Straina mi- a zâmbit timid înapoi. Părea ca totuși o cunosc.

Nu, persoana asta din vitrina nu o cunosc. E doar o reflexie a unei stări. Mi-am continuat periplul in necunoscut, fără a înceta sa mă gândesc unde am mai văzut-o.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s