Nu știu alții cum sunt…

Am vrut sa scriu despre depresie. Dar m-am gândit eu mai bine, depresia, de fapt, este tabu și nimeni nu vorbește despre asta pentru că e rușine. Adică, cum ar spune o prietenă (bună): astea sunt probleme de vestici! Daca ești deprimat si mergi la medic pentru asta, e clar: ești bolnav mintal. Și nimeni nu vrea sa pară nebun oficial deși in limba română exista un fel de mândrie de a fi țăcănit dar in sensul ăla bun. Cum vine asta? Adică când îți zice un prieten: “ești nebun fată!” Sau prea popularul “bai ești nebun?” (Cu hashtagul de rigoare #baejnebun). Adică e super cool sa fii, așa, mai sărit de pe fix dar până la o limită. Să nu care cumva să oficializezi asta că deja ești in categoria aia din care nu prea mai ai cum ieși. Deci, fiți bolnavi mintal dar încadrați-vă să nu care cumva să îi scoateți din zona de comfort pe ceilalți. Țineți-vă depresia in frâu cum ar veni. 

Drept urmare, mă reorientez si scriu despre eșec. Stai puțin, nici ăsta nu e prea departe de depresie. Adică, cum de mai exiști? Cum de îți permiți sa ridici capul? Stai acolo in banca ta, regrupează – te si revino când ești de succes, ești CEO, călătorești pe 3 continente intr-o săptămana si nu îți poți număra singur casele/mașinile si alte bunuri din aceeași categorie.  Și fă-te mic până una alta, să nu care cumva sa incomodezi cu prezența si karma ta negativă pe aspiranții la “succesuri”. 

Atunci sa mergem către Rușine: aaa, despre rușine sunt multe de spus. Aproape totul e o Rușine. Câteodată ma întreb, de fapt, ce nu e Rușine. De când eram mică același veșnic discurs: ai grijă sa nu te faci de Rușine. Una dintre cele mai vechi amintiri pe care le am, poate chiar cea mai veche – este de când aveam in jur de 5 ani. Știu, nu e chiar comun, dar o țin minte si din prisma faptului că, desigur, a fost prima data când m-am făcut de Rușine in mod public, in văzul lumii. Eram la o serbare, nu mai țin minte ocazia, și aveam un rol mic intr-o piesă de teatru. Nu imi amintesc nici piesa, nici personajul, doar prima interjecție a textului meu care începea cu “Aha!!!”. Am urlat dramatic “aha-ul” cu pricina, după care apocalipsa. Nu îmi mai aminteam nici un cuvânt din ceea ce trebuia sa spun. Mă uitam îngrozită in jur căutând ajutor la învățătoarea mea de atunci – o doamnă obeză care se uita cu iritare la mine pentru că desigur, o fac de Rușine in fața părinților si a tuturor celor prezenți la serbare. Au fost usturătoare  eșecul si rușinea resimțite de la o vârsta așa fragedă. Dar nimeni nu prea îți spune ca e ok. Si ce dacă? So f**g what?

E Rușine sa fim așa zgomotoși, e Rușine sa exprimam ce vrem, e Rușine să avem slăbiciuni, e Rușine sa fim oameni, e Rușine sa fim vulnerabili, e Rușine sa fim Români, e Rușine sa apărem așa pe stradă, e Rușine sa fim grași, e Rușine sa fim slabi, e Rușine sa mănânci tot din farfurie, sa nu mănânci tot din farfurie ( in funcție de vârsta), e Rușine sa zicem ce credem cu adevărat, e Rușine sa fim săraci, e Rușine sa fim emotivi in public, e Rușine sa fim mânioși, e Rușine cam tot.

Am citit “io” undeva ( dați-vă ochii peste cap) că e ok sa fii vulnerabil, ba chiar indicat. Cică, conform acestei doamne cercetătoare care chiar știe ce vorbește, a fi vulnerabil sau a-ți permite sa fii vulnerabil este ca e o eliberare spirituală. Poți sa fii cine ești fără a te mai îngrijora de ce cred alții. Spectrul de emoții ținute/ reținute de-a lungul timpului creează frustrări ce te transformă intr-un individ care nu ai vrut sa fii niciodată. Sau cum ar zice alt prieten: parcă ești maică-ta (sau tac-tu, după caz, care e mai negativ. A se reține că nu e nimic negativ in asta: e doar o altă discuție filosofica pe care nu o abordez acum). Nemaireținându-ne emoțiile suntem chiar noi. Ne regăsim si ne împăcăm cu ceea ce suntem fără a ne mai face remușcări (prea multe) despre toate cutumele impuse de societate, despre care vorbeam mai sus.

Be whatever the f you want. Sunt așa filosofică din cauza “Sărbătorilor Pascale”. Mă iertați că am îndrăznit.

Hristos a Înviat!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s